concurență

română

Etimologie

Din franceză concurence.

Pronunție

  • AFI: /kon.ku'ren.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
concurență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concurență concurențe
Articulat concurența concurențele
Genitiv-Dativ concurenței concurențelor
Vocativ concurență concurențelor
  1. rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari.
  2. întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate.
  3. (geom.) proprietate a dreptelor concurente.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.