rival
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ri'val/
Substantiv
| Declinarea substantivului rival | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rival | rivali |
| Articulat | rivalul | rivalii |
| Genitiv-Dativ | rivalului | rivalilor |
| Vocativ | rivalule | rivalilor |
- persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar.
- persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
- persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.