rivală

română

Etimologie

Din rival.

Pronunție

  • AFI: /ri'va.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rivală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rivală rivale
Articulat rivala rivalele
Genitiv-Dativ rivalei rivalelor
Vocativ rivalo rivalelor
  1. persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurentă, potrivnică, adversară.
  2. persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
  3. persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.