semna

română

Etimologie

Din franceză signer (după semn).

Pronunție

  • AFI: /sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) semna
Infinitiv a (se) semna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) semnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) semneze
Participiu semnat
Conjugare I
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.