semnătură

română

Etimologie

Din a (se) semna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sem.nəˈtu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
semnătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semnătură semnături
Articulat semnătura semnăturile
Genitiv-Dativ semnăturii semnăturilor
Vocativ semnătură semnăturilor
  1. numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.