iscălitură

română

Etimologie

Din a (se) iscăli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /is.kə.liˈtu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iscălitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iscălitură iscălituri
Articulat iscălitura iscăliturile
Genitiv-Dativ iscăliturii iscăliturilor
Vocativ iscălitură iscăliturilor
  1. numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; (p.ext.) felul cum iscălește cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.