consemn
română
Etimologie
Din con + semn (după franceză consigne).
Pronunție
- AFI: /kon'semn/
Substantiv
| Declinarea substantivului consemn | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consemn | consemne |
| Articulat | consemnul | consemnele |
| Genitiv-Dativ | consemnului | consemnelor |
| Vocativ | consemnule | consemnelor |
- totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale.
- interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp.
Sinonime
Traduceri
interzicere
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.