țiu

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

  • AFI: /ʦiw/


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică.
  2. exclamație cu care se îndeamnă caii la mers.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
țiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țiu țiuri
Articulat țiul țiurile
Genitiv-Dativ țiului țiurilor
Vocativ țiule țiurilor
  1. (reg.) unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă, cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit, se desprind blocurile de gheață etc.
  2. unealtă asemănătoare cu o daltă, folosită în dulgherie.
  3. târnăcop de oțel, de forma unei bare cu secțiune a pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit de mineri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.