târnăcop

română

Etimologie

Din bulgară търнокоп (tărnokop), sârbocroată trnokop.

Pronunție

  • AFI: /tɨr.nə'kop/


Substantiv


Declinarea substantivului
târnăcop
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târnăcop târnăcopuri
Articulat târnăcopul târnăcopurile
Genitiv-Dativ târnăcopului târnăcopurilor
Vocativ târnăcopule târnăcopurilor
  1. unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.