șoc
română
Etimologie
Din franceză choc.
Pronunție
- AFI: /ʃok/
Substantiv
| Declinarea substantivului șoc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șoc | șocuri |
| Articulat | șocul | șocurile |
| Genitiv-Dativ | șocului | șocurilor |
| Vocativ | șocule | șocurilor |
- ciocnire, izbire bruscă și violentă între două corpuri.
- tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic; ictus.
- (spec.) formă particulară de dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocată de o emoție puternică.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De șoc = (despre unități militare) destinat să îndeplinească o misiune grea în lupta ofensivă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.