închinat

Etimologie

Din verbul a închina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kiˈnat/

Substantiv

1. închinare.
2. (înv. și rar) adăpostire.
3. (înv. și rar) odihnă.
4. rugă.
5. (concr.) rugăciune.
6. adorare.
7. (concr.) devotament.
8. consacrare.
9. (concr.) supunere.
10. capitulare.
11. subjugare.
12. aprobare.
13. salutare.
14. acceptare.
15. ofertă.
16. dedicație.
17. ofrandă.
18. toast.
19. (p.ext.) chefuire.

Adjectiv

1. (rar) aplecat spre pământ.
2. (înv. și rar) adăpostit.
3. (înv. și rar) odihnit.
4. (înv.) slăvit.
5. (cu sens activ; despre oameni) care și-a făcut rugăciunile.
6. aplecat înaintea cuiva în semn de devotament.
7. (p.ext.) devotat.
8. consacrat.
9. aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere.
10. (p.ext.; despre oameni) supus.
11. (despre o țară, o instituție etc.) care și-a pierdut independența.
12. care a capitulat.
13. care recunoaște suzeranitatea cuiva.
14. care acceptă să fie vasal.
15. (despre un lucru) predat în semn de supunere.
16. (despre oameni) predat ca prizonier.
17. (despre oameni) cu capul aplecat în semn de salut.
18. (despre paharul cu băutură) ridicat în cinstea cuiva.
19. (reg,; fig.; despre oameni) afurisit.

Etimologie

Din închina.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru închina.

Referințe

• DEX online