smerenie

română

Etimologie

Din slavă (veche) съмѣрѥниѥ (sŭmĕrjenije).

Pronunție

  • AFI: /smeˈre.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
smerenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ smerenie invariabil
Articulat smerenia invariabil
Genitiv-Dativ smereniei invariabil
Vocativ smerenie invariabil
  1. atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință.
  2. (bis.) evlavie, cucernicie, pioșenie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.