cucernicie

română

Etimologie

Din cucernic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧer.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cucernicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucernicie invariabil
Articulat cucernicia invariabil
Genitiv-Dativ cucerniciei invariabil
Vocativ cucernicie invariabil
  1. evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.
  2. (însoțit de un pronume posesiv) titlu care se dă preoților.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.