închinător

română

Etimologie

Din a închina + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
închinător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închinător închinători
Articulat închinătorul închinătorii
Genitiv-Dativ închinătorului închinătorilor
Vocativ închinătorule închinătorilor
  1. persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; (p.ext.) credincios.
  2. (înv.) adorator, admirator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.