verdeață

română

Etimologie

Din verde + sufixul -eață.

Pronunție

  • AFI: /verˈde̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
verdeață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verdeață verdețuri
Articulat verdeața verdețurile
Genitiv-Dativ verdeții verdețurilor
Vocativ verdeață verdețurilor
  1. culoarea verde a vegetației.
  2. (concr.) mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi.
  3. (la sg.) frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete).

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.