leuștean

română

Etimologie

Origine îndoielnică.

Provine fără îndoială din latină ligusticum, poate prin intermediul maghiar léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în română prezența neogreacă λιγοστεύω (ligostévo).

Pronunție

  • AFI: /le.uʃ'te̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
leuștean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leuștean invariabil
Articulat leușteanul invariabil
Genitiv-Dativ leușteanului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Levisticum officinale) plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii

Cuvinte compuse

  • leuștean-broștesc


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.