urgent
română
Etimologie
Din franceză urgent < latină urgens, urgentis.
Pronunție
- AFI: /urˈʤent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului urgent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | urgent | urgenți |
| Feminin | urgentă | urgente |
| Neutru | urgent | urgente |
- (adesea adverbial) care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic.
- (spec.) (despre telegrame) care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.