urgenta

română

Etimologie

Din urgent.

Pronunție

  • AFI: /ur.ʤen'ta/


Verb


Conjugarea verbului
urgenta
Infinitiv a urgenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 urgentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să urgenteze
Participiu urgentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.