tutun

Vezi și : tütün

română

Etimologie

Din turcă tütün. Este cuvânt oriental, confer cumană tutun („fum”) (Kuun 125), aplicat posterior plantei.

Pronunție

  • AFI: /tu'tun/


Substantiv


Declinarea substantivului
tutun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutun invariabil
Articulat tutunul invariabil
Genitiv-Dativ tutunului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tutun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutun tutunuri
Articulat tutunul tutunurile
Genitiv-Dativ tutunului tutunurilor
Vocativ - -
  1. (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
    Tutun de pipă.
  2. (înv.) pachet de tutun.
    Un pachet de tutun.

Sinonime

Expresii

  • A bea tutun = a fuma

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.