tutunărit

română

Etimologie

Din tutun + sufixul -ărit.

Pronunție

  • AFI: /tu.tu.nə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
tutunărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutunărit invariabil
Articulat tutunăritul invariabil
Genitiv-Dativ tutunăritului invariabil
Vocativ tutunăritule invariabil
  1. (rar) faptul de a cultiva tutun; îndeletnicire a cultivatorului de tutun.
  2. dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.