tușă

română

Etimologie

Din franceză touche.

Pronunție

  • AFI: /'tu.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tușă tușe
Articulat tușa tușele
Genitiv-Dativ tușei tușelor
Vocativ tușă tușelor
  1. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules.
  2. clapă la orgă sau la pian.
  3. limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă).
  4. scoatere a mingii dincolo de tușă și repunerea ei în joc.
  5. lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă.
  6. felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din (mă)tușă.

Substantiv


Declinarea substantivului
tușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tușă tuși
Articulat tușa tușile
Genitiv-Dativ tușii tușilor
Vocativ tușă tușilor
  1. (pop. și fam.) mătușă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.