trofeu

română

Etimologie

Din franceză trophée.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
trofeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trofeu trofee
Articulat trofeul trofeele
Genitiv-Dativ trofeului trofeelor
Vocativ trofeule trofeelor
  1. (în antichitate) armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; (p.ext.) monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se așezau de obicei armele învinsului.
  2. pradă de război luată de la un inamic.
  3. parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei.
  4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.