armură

română

Etimologie

Din franceză armure.

Pronunție

  • AFI: /ar'mu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
armură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armură armuri
Articulat armura armurile
Genitiv-Dativ armurii armurilor
Vocativ armură armurilor
  1. echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu.
  2. mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură.
  3. înveliș protector al unui cablu electric.
  4. totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.