armătură

română

Etimologie

Din franceză armature < latină armatura (după armă).

Pronunție

  • AFI: /ar.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
armătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armătură armături
Articulat armătura armăturile
Genitiv-Dativ armăturii armăturilor
Vocativ armătură armăturilor
  1. totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat).
  2. construcție care susține o galerie subterană.
  3. totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte.
  4. totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc.
  5. ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
  6. înveliș protector al unui cablu electric.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.