războinic

română

Etimologie

Din slavă (veche) razbojnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /rəzˈboj.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
războinic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ războinic războinici
Articulat războinicul războinicii
Genitiv-Dativ războinicului războinicilor
Vocativ războinicule războinicilor
  1. luptător, ostaș care ia parte la un război.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
războinic
Singular Plural
Masculin războinic războinici
Feminin războinică războinice
Neutru războinic războinice
  1. care ține de război, privitor la război, de război.
  2. căruia îi place lupta; bătăios.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.