obrăznici
română
Etimologie
Din obraznic.
Pronunție
- AFI: /o.brəz.ni'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului obrăznici | |
| Infinitiv | a obrăznici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
obrăznicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să obrăznicească |
| Participiu | obrăznicit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare.
- (v.tranz.) (fam.) a certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.