monument

română

Etimologie

Din franceză monument < latină monumentum.

Pronunție

  • AFI: /mo.nuˈment/


Substantiv


Declinarea substantivului
monument
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monument monumente
Articulat monumentul monumentele
Genitiv-Dativ monumentului monumentelor
Vocativ monumentule monumentelor
  1. operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; (p.ext.) construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare.
  2. (fig.) orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.