perpetua

română

Etimologie

Din franceză perpétuer < latină perpetuare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) perpetua
Infinitiv a (se) perpetua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) perpetuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) perpetueze
Participiu perpetuat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.