templu
română
Etimologie
Din latină templum. Confer franceză temple.
Pronunție
- AFI: /'tem.plu/
Substantiv
| Declinarea substantivului templu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | templu | temple/templuri |
| Articulat | templul | templele/templurile |
| Genitiv-Dativ | templului | templelor/templurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- edificiu destinat cultului (în antichitate la greci, la romani, la egipteni sau astăzi la evrei etc.).
- Mozaicii merg sâmbăta la templu.
- biserică monumentală.
- (fig.) loc sau edificiu unde are loc o acțiune comparabilă cu oficierea cultului religios.
- Templul al culturii.
Sinonime
Cuvinte derivate
- templier
- templiu
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.)
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.