panteon
română
Etimologie
Din franceză panthéon < greacă antică Πάνθειον (Pántheion, „Templul dedicat tuturor Zeilor”). Compus din πᾶν < πᾶς (pān, pās "tot, întreg") + θεῖος < θεός (theios, theos "zeu").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului panteon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panteon | panteonuri |
| Articulat | panteonul | panteonurile |
| Genitiv-Dativ | panteonului | panteonurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în antichitatea greacă și romană) templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
- totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
- edificiu monumental consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
- (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.
Traduceri
templu consacrat tuturor zeilor
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.