suspiciune

română

Etimologie

Din franceză suspicion < latină suspicio, suspicionis.

Pronunție

  • AFI: /sus.piˈʧju.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
suspiciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suspiciune suspiciuni
Articulat suspiciunea suspiciunile
Genitiv-Dativ suspiciunii suspiciunilor
Vocativ suspiciune suspiciunilor
  1. lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.