bănuială

română

Etimologie

Din a bănui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /bə.nuˈja.la/


Substantiv


Declinarea substantivului
bănuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănuială bănuieli
Articulat bănuiala bănuielile
Genitiv-Dativ bănuielii bănuielilor
Vocativ bănuială bănuielilor
  1. presupunere, presimțire, supoziție.
  2. atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.