suc

română

Etimologie

Din franceză suc < latină sucus.

Pronunție

  • AFI: /suk/


Substantiv


Declinarea substantivului
suc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suc sucuri
Articulat sucul sucurile
Genitiv-Dativ sucului sucurilor
Vocativ sucule sucurilor
  1. lichid conținut în substanțele vegetale, în special în fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeamă.
  2. lichid care circulă prin tuburile capilare ale plantelor.
  3. băutură răcoritoare special preparată din sucul unor fructe sau din substanțe sintetice.
  4. lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții.
  5. (reg.) usuc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.