staroste

română

Etimologie

Din slavă (veche) starosta.

Pronunție

  • AFI: /ˈsta.ros.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
staroste
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ staroste starosti
Articulat starostea starostii
Genitiv-Dativ starostei starostilor
Vocativ staroste starostilor
  1. conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; (p.gener.) conducător, șef, fruntaș.
  2. persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării.
  3. (reg.) persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; (p.ext.) persoană care conduce ceremonia nunții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.