pețitor

română

Etimologie

Din a peți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pe.ʦi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pețitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pețitor pețitori
Articulat pețitorul pețitorii
Genitiv-Dativ pețitorului pețitorilor
Vocativ pețitorule pețitorilor
  1. persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Să (ne) șadă pețitorii, = formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.