sfinți

română

Etimologie

Din sfânt. Confer slavă (veche) *sventiti.

Pronunție

  • AFI: /sfinˈʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) sfinți
Infinitiv a (se) sfinți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sfințesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sfințească
Participiu sfințit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.
    A sfinți un mucenic.
  2. (v.tranz.) (bis.) a trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiectedobândească un caracter sacru.
  3. (v.tranz.) a târnosi (o biserică).
    A sfinți o biserică.
  4. (v.tranz.) (pop.) a hirotonisi un preot.
  5. (v.tranz.) a cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.
  6. (v.refl.) (reg.) a face ce vrea.
    Nu se sfințește el cu mine.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din sfânt.

Pronunție

  • AFI: /sfinʦʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
-
m.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - sfinți
Articulat - sfinții
Genitiv-Dativ - sfinților
Vocativ - sfinților
  1. (bis.) mucenici.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din sfânt.

Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru sfânt.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.