sanctifica

română

Etimologie

Din latină sanctificare, franceză sanctifier.

Pronunție

  • AFI: /sank.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
sanctifica
Infinitiv a sanctifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sanctific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sanctifice
Participiu sanctificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (bis.) a trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.