canoniza

română

Etimologie

Din franceză canoniser < latină canonizare.

Pronunție

  • AFI: /ka.no.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
canoniza
Infinitiv a canoniza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 canonizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să canonizeze
Participiu canonizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.