sfințitură

română

Etimologie

Din a sfinți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sfin.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfințitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfințitură sfințituri
Articulat sfințitura sfințiturile
Genitiv-Dativ sfințiturii sfințiturilor
Vocativ sfințitură sfințiturilor
  1. (rar) faptul de a sfinți; (concr.) obiect sfințit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.