sfântă
| Vezi și : Sfânta |
română
Etimologie
Din sfânt.
Pronunție
- AFI: /'sfɨn.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfântă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfântă | sfinte |
| Articulat | sfânta | sfintele |
| Genitiv-Dativ | sfintei | sfintelor |
| Vocativ | sfânto | sfintelor |
- (bis.) persoană recunoscută ca un exemplu desăvârșit al vieții creștine și consacrată ca atare, după moarte, de către biserică.
- (fig.) femeie care duce o viață curată și cucernică.
Sinonime
- 1: (pop.) sântă
Cuvinte apropiate
Traduceri
persoană care și-a consacrat viața apărării religiei și care după moarte este considerată făcătoare de minuni
|
|
Etimologie
Din sfânt.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru sfânt.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.