sfâșia

română

Etimologie

Din latină *exfasciare.

Pronunție

  • AFI: /sfɨ.ʃiˈ(j)a/


Verb


Conjugarea verbului
sfâșia
Infinitiv a sfâșia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sfâșii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sfâșie
Participiu sfâșiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase.
  2. (v.tranz.) (fig.) a chinui, a îndurera pe cineva.
  3. (v.tranz.) (despre animale) a mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele.
  4. (v.tranz.) a ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A sfâșia (sau, refl., a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere


Traduceri

Etimologie

Din sfâșia.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sfâșia.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.