sfârtica

română

Variante

Etimologie

Din latină *exfracticare (< fractus).

Pronunție

  • AFI: /sfɨr.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
sfârtica
Infinitiv a sfârtica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sfârtic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sfârtice
Participiu sfârticat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a sfâșia, a rupe în bucăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.