sfâșietură

română

Etimologie

Din a sfâșia + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sfɨ.ʃi.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfâșietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfâșietură sfâșieturi
Articulat sfâșietura sfâșieturile
Genitiv-Dativ sfâșieturii sfâșieturilor
Vocativ sfâșietură sfâșieturilor
  1. locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.