defăima

1: bârfi , blama , calomnia , cleveti , denigra , huli , ponegri , ponosi
2: se compromite
3: desconsidera , disprețui , nesocoti ; umili , înjosi

română

Din latină *diffamiare < diffamāre.

Conjugarea verbului defăima
Infinitiv	a defăima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defăimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defăimeze
Participiu	defăimat
Conjugare	I

a vorbi de rău

greacă: δυσφημίζω (Ελληνικά) (dysfimízo), δυσφημώ (Ελληνικά) (dysfimó)
italiană: diffamare (italiano)
neerlandeză: belasteren (Nederlands)
norvegiană: sladre (norsk)
poloneză: zniesławiać (polski), zniesławić (polski)
portugheză: difamar (português)
rusă: клеветать (русский) (klevetat')
spaniolă: difamar (español)
suedeză: svärta (svenska), förtala (svenska), baktala (svenska), ärekränka (svenska)
turcă: karalamak (Türkçe), lekelemek (Türkçe)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.