glorifica

română

Etimologie

Din franceză glorifier < latină glorificare.

Pronunție

  • AFI: /glo.ri.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
glorifica
Infinitiv a glorifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 glorific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să glorifice
Participiu glorificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a preamări, a slăvi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.