blama

română

Etimologie

Din franceză blâmer.

Pronunție

AFI: /bla'ma/

Verb

Conjugarea verbului blama
Infinitiv	a blama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	blamez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să blameze
Participiu	blamat
Conjugare	I

(v.tranz.) a condamna în mod public.
a vorbi de rău, a defăima.

Sinonime

1: dezaproba
2: calomnia

Antonime

lăuda

Cuvinte derivate

Traduceri

a condamna

engleză: blame (English)
finlandeză: syyttää (suomi)
franceză: blâmer (français)
germană: beschuldigen (Deutsch)

neerlandeză: beschuldigen (Nederlands)
portugheză: culpar (português)
spaniolă: culpar (español)
suedeză: klandra (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.