defăimător

română

Etimologie

Din a defăima + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /de.fəj.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
defăimător
Singular Plural
Masculin defăimător defăimători
Feminin defăimătoare defăimătoare
Neutru defăimător defăimătoare
  1. (adesea substantivat) care defăimează; de ocară.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.