senat

română

Etimologie

Din franceză sénat < latină senatus.

Pronunție

  • AFI: /se'nat/


Substantiv


Declinarea substantivului
senat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ senat senate
Articulat senatul senatele
Genitiv-Dativ senatului senatelor
Vocativ senatule senatelor
  1. (în Roma antică) sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor.
  2. denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări.
  3. (și în sintagma senat universitar) organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.
  4. loc în care se adună senatorii.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.