republică

Vezi și : republica

română

Etimologie

Din italiană republica, franceză république.

Pronunție

  • AFI: /reˈpu.bli.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
republică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ republică republici
Articulat republica republicile
Genitiv-Dativ republicii republicilor
Vocativ republică republicilor
  1. formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
  2. (rar) populația unei astfel de țări.


Traduceri

Etimologie

Din republica.

Pronunție

  • AFI: /reˈpu.bli.kə/
  • AFI: /re.pu.bliˈkə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru republica.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru republica.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru republica.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru republica.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.