repetiție

română

Etimologie

Din franceză répétition.

Pronunție

  • AFI: /re.pe'ti.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
repetiție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repetiție repetiții
Articulat repetiția repetițiile
Genitiv-Dativ repetiției repetițiilor
Vocativ repetiție repetițiilor
  1. repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc.
  2. exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice.
  3. reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.
  4. procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.